Sunt un tip ca orisicare altul, cu acelasi job, comportament social si haine ca fiecare om pe care-l vad zi de zi pe strada, in parc, in trafic, s.a. Nu stiu exact cine sunt, cand ma prezint undeva, nu-mi trece prin cap sa ma identific altfel decat prin nume, varsta si job. Arat si sunt invatat sa traiesc aidoma tuturor celor din jurul meu. Repet comportamentele invatate, ma imbrac si port ceea ce piata imi ofera, inghit informatiile nenumarate ale surselor media de care piata abunda,…ce mai, sunt copia fidela a societatii in care, absolut intamplator, traiesc.
Adeseori ma intreb cine as fii, ce as face si cum m-as manifesta intr-un secol trecut, in care erau alte standarde, alte virtuti apreciate, alte lucruri pe care trebuie sa le inveti ca sa ajungi sa fii un cetatean tipic. Fara indoiala, as fi fost acelasi individ comun, pe care societatea respectiva mi-ar cere sa devin.
Am certitudinea ca tu si eu, amandoi, ne aflam in aceeasi oala, fie ca meditam la acest lucru, fie ca nu. Nu stim exact cine suntem in strafundul nostru, care este scopul ascentral al existentei noastre, ceea ce ne este menit sa devenim pentru a ne implini cu adevarat in realitatea pamanteana.
Bineinteles ca acest pact cu mediul in care traim, acest compromis total pe care-l facem cu vietiile noastre este intr-un fel necesar ca sa ne integram si ca sa supravietuim, nu in ultimul rand. Ce am face daca nu am munci, nu ne-am plati taxele la timp, nu am invata, nu am urma scoli calificari, nu ne-am construe case si familii, etc?
Dar cat sa acceptam? Unde trebuie sa tragem acea bariera intre acceptare si definire proprie, reala? Unde sa gasim acele informatii despre cum sa descoperim cine suntem si sa traim in sprijinul fiintei noastre launtrice, in serviciul acesteia? Putem, desigur, sa citim carti pe aceasta tema, sa parcurgem seminarii, sa tinem un jurnal, orice macar sa ne amintim ac suntem mai mult decat ceea ce ne e dat sa fim in ochii celorlalti. Avem, de asemenea, scopurile noatre in viata, definite social si impartasite cu mii si mii deoameni, scopuri fara de care nu vedem rostul zilei de maine. Sa am o cariera in PR, sa am propria me afcere, sa-mi cumpra o masina, o casa, sa fiu bogat, sa am cat mai multe obiecte in principal, cat mai costistoare, de o tehnologie cat mai mare….Suna cunoscut? ALergam cu atata disperare dupa posesii, ne definim atat de tare prin ele si tot ce reusim e sa ne ratacim si mai mult si sa intretinem rotitele sistemului. Suntem vaselina care le invarte…
Adeseori ma intreb cine as fii, ce as face si cum m-as manifesta intr-un secol trecut, in care erau alte standarde, alte virtuti apreciate, alte lucruri pe care trebuie sa le inveti ca sa ajungi sa fii un cetatean tipic. Fara indoiala, as fi fost acelasi individ comun, pe care societatea respectiva mi-ar cere sa devin.
Am certitudinea ca tu si eu, amandoi, ne aflam in aceeasi oala, fie ca meditam la acest lucru, fie ca nu. Nu stim exact cine suntem in strafundul nostru, care este scopul ascentral al existentei noastre, ceea ce ne este menit sa devenim pentru a ne implini cu adevarat in realitatea pamanteana.
Bineinteles ca acest pact cu mediul in care traim, acest compromis total pe care-l facem cu vietiile noastre este intr-un fel necesar ca sa ne integram si ca sa supravietuim, nu in ultimul rand. Ce am face daca nu am munci, nu ne-am plati taxele la timp, nu am invata, nu am urma scoli calificari, nu ne-am construe case si familii, etc?
Dar cat sa acceptam? Unde trebuie sa tragem acea bariera intre acceptare si definire proprie, reala? Unde sa gasim acele informatii despre cum sa descoperim cine suntem si sa traim in sprijinul fiintei noastre launtrice, in serviciul acesteia? Putem, desigur, sa citim carti pe aceasta tema, sa parcurgem seminarii, sa tinem un jurnal, orice macar sa ne amintim ac suntem mai mult decat ceea ce ne e dat sa fim in ochii celorlalti. Avem, de asemenea, scopurile noatre in viata, definite social si impartasite cu mii si mii deoameni, scopuri fara de care nu vedem rostul zilei de maine. Sa am o cariera in PR, sa am propria me afcere, sa-mi cumpra o masina, o casa, sa fiu bogat, sa am cat mai multe obiecte in principal, cat mai costistoare, de o tehnologie cat mai mare….Suna cunoscut? ALergam cu atata disperare dupa posesii, ne definim atat de tare prin ele si tot ce reusim e sa ne ratacim si mai mult si sa intretinem rotitele sistemului. Suntem vaselina care le invarte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu